La primele povestiri, cineva a facut observatia ca autorul este prea grav, prea sobru (dar nu lipsit de umor).
La ultimele povestiri s-a constatat ca, uneori sau pe alocuri, "caii" sunt prea liberi in frau, iar umorul si ironia atrag atentia.
Povestirile de la mijloc, adica dintre cele doua extreme, scot in evidenta un scris matur. De unde confirmarea, intr-adevar, "incet si limpede e mersul apelor adanci".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu