Confesiunile este o ocazie inceputa sub semnul sinceritatii. Aceasta se pune sub semnul intrebarii, prin siguranta prea increzuta cu care se plaseaza in zona unei valori unice.
Poblema insa apare chiar din primale randuri. Cum se poate da drept exemplu un om a carui luciditate este din start alterata de orgoliul unei asemenea afirmatii? Cum poate vorbi un singur om in numele speciei umane?
Este o litaratura socanta si amuzanta in acelasi timp. Se face o transciere oarecum cronologica a evenimentelor vietii, nu se multumeste sa le enunte, lasandu-le la aprecierea cititorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu